Autoritaţile chineze doresc eliminarea rezultatelor care ating teme sensibile pentru regimul comunist

Recent, Google a anunţat lansarea versiunii in limba chineză a motorului său de căutare. Noul site, www.google.cn va fi locat în China şi va trebui să corespundă „condiţiilor locale”, ceea ce într-un limbaj mai puţin diplomatic va însemna limitarea accesului la anumite teme „sensibile” pentru autorităţile chineze. Cu alte cuvinte, va fi un „google cenzurat”.
Problemele cenzurii

Desigur că în comunicatul de presă s-a exemplificat cu filtrarea „tematicilor religioase” sau a „Tibetului”. Noi însă, ca oameni trecuţi printr-un asemenea regim, ştim că lista nu se va limita la „câteva tematici”. Problema Taiwanului? Libertatea de expresie? E specific regimurilor comuniste să aibă o listă lungă a interdicţiilor, şi, mai ales, variabilă de la un congres al partidului la altul. Rămâne de văzut cum va putea Google să implementeze un asemenea mecanism de cenzură, ţinând cont de faptul că, principial, aceasta funcţionează la nivel semantic, iar nu lexical, precum motoarele de căutare. A elimina pur şi simplu paginile care conţin anumite cuvinte cheie ar însemna că vor fi cenzurate şi documentele partidului şi ale guvernului referitoare la subiect. Motorul Google nu conţine mecanisme care să cuantifice „atitudinea” faţă de un subiect. Ar exista varianta eliminării referinţelor la anumite site-uri, aflate pe o „listă neagră”, varianta relativ fezabilă (guvernul chinez nu duce probabil lipsă de oameni care să întocmească aceste liste) dar şi aceasta este o variantă discutabilă, datorită păienjenişului de hyperlink-uri (o pagină conţine link-uri la altele cu tematică asemănătoare, şi, din site în site, se poate ajunge şi la cel interzis, asta dacă nu cumva este blocat direct accesul prin firewall-urile cu care se vorbeşte că sunt dotate conexiunile externe Internet ale Chinei).

Inovaţii Google?

Dacă e să privim problema din punct de vedere moral, lucrurile sunt destul de complicate. Ce e mai bine pentru cetăţeanul chinez? Să nu aibă deloc acces la Google sau să aibă acces la o versiune cenzurată? Răspunsul va fi probabil diferit, în funcţie de temperamentul fiecăruia. Dacă ne aşteptăm ca un tip de boicot asemănător celui de care a avut parte România ceauşistă să ducă la acelaşi tip de rezultat (o schimbare violentă), probabil că ar fi mai bine ca această versiune chineză să nu existe. Se pare însă că Google mizează pe calea reformelor lente. Din acest punct de vedere putem crede că deşi vor fi cenzurate temele „fierbinţi”, vor mai rămâne destule teme „călduţe”, şi, oricum, Internetul, oricât de cenzurat ar fi, e o deschidere spre lume atât de mare încât nu mai contează câteva „scăpări”. Desigur, toate aceste discuţii ţin de latura „politică” a intreprinderii, Google este însă o intreprindere comercială şi din punct de vedere financiar probabil că ar fi fost o greşeală să ignore o piaţă atât de mare şi în creştere rapidă. De aceea, trebuie să privim latura politică drept efect, iar nu motivaţie.

Arta manipulării

Ar mai fi însă ceva de discutat. În aventura sa chineza, Google va acumula experienţă în filtrarea conţinutului. În manipulare, adică. Ce se va întâmpla dacă la un moment dat va folosi această experienţă în propriul avantaj? Dacă va înlătura cu grijă toate referirile la companiile rivale? Sau dacă, într-un scenariu orwellian, toate link-urile returnate de Google vor fi la site-uri care susţin că 2+2=5 ? Desigur, aceasta nu se poate întâmpla acum, când monopolul Google nu este absolut, dar s-ar putea întâmpla, dacă ar fi. Pentru că ne bazăm pe acest serviciu, iar acest serviciu este în ultima instanţă „democraţia în acţiune”: rating-ul paginii este calculat în funcţie de cei care consideră rezultatul util, pur şi simplu accesând-ul. Accesarea unui anumit rezultat îi creşte rating-ul, iar la următoarea accesare acesta va apărea mai „în faţă”. Ce se va întâmpla dacă intervenim în acest mecanism? Rămâne de văzut dacă „documentele de partid şi de stat” vor apărea sau nu pe prima pagină de rezultate la www.google.cn , dar până la urmă nu e asta problema. Chinezii vor învăţa să înceapă cu pagina a doua de rezultate, aşa cum noi am învăţat să citim ziarele începând cu ultima pagină, dar dacă Google va începe să facă asta şi pentru ceilalţi? E un scenariu cam apocaliptic, dar dacă?


Dexi