iEdificiu distinctiv în peisajul urbanistic al municipiului Satu Mare, Casa de Cultura a Sindicatelor reprezinta acum doar cu numele natura evenimentelor sau actiunilor pe care ar trebui sa le gazduiasca. Cu o suprafata totala desfasurata de 6.500 mp, constructia a fost finalizata în anul 1985.

Comunistii cu vechime si convingere sînt cei mai în masura sa spuna ce fel de spectacole sau actiuni aveau loc pe vremuri pe scena institutiei, sub directa îndrumare a Comitetului de Partid. Muritorilor de rînd sau rebelilor le era permisa doar imaginatia libera cu privire la interiorul mastodontului din beton situat în vecinatatea Sediului Politico-Administrativ, cum era denumit pe vremuri Palatul Administrativ în care convietuiesc în prezent, cînd mai bine, cînd mai rau, Institutia Prefectului, Consiliul Judetean si Primaria, dar si alte institutii mai mici sau mai mari.

Arhitect de meserie, actualul director, Gyure Rotariuc Ludovic, a fost implicat din punc de vedere profesional înca de la prima linie trasa pe planseta pe care s-a nascut proiectul Casei de Cultura a Sindicatelor. În anul 1992, la sapte ani de la terminarea constructiei si trei de la sucombarea comunismului, Gyure Rotariu Ludovic s-a reîntors la matca. De atunci, mai cu frumosul sau la “una mica” în interes de serviciu, mai cu sfintii coborîti din ceruri asupra celor care daca tot nu-l ajuta, nu ezita sa-i încurce socotelile, directorul Casei de Cultura a facut ce i-a stat în puteri sa mentina corabia pe linia de plutire.

 În prezent, abandonata d.p.d.v. financiar de cele patru mari confederatii sindicaliste care îsi asuma orgolioase paternitatea doar pîna la momentul traumatizant al achitarii pensiei de întretinere (CNSLR Fratia, CSDR, BNS si ALPHA), Casa de Cultura a Sindicatelor este o institutie publica cu autofinantare suta la suta. Gyure Rotariuc Ludovic se mîndreste cu faptul ca, de bine de rau, CCS nu are nici o datorie si reuseste cu fruntea sus sa scoata lunar cei 5.500 euro necesari pentru întretinere si salariile personalului.

Altfel, concluzia e una si lata: constructia nu a fost proiectata pentru autofinantare! Închirierea spatiilor - colacul de salvare Ca proaspat director, numit în 1992, prima masura luata de Gyure Rotariuc Ludovic a fost scoaterea buticarilor de pe mosia institutiei, indiferent de locul în care acestia îsi aveau dughenele cu turcisme, si fara mila fata de învîrtelile în baza carora fusesera stabilite unele dintre chirii.

 La scurt timp, conducerea Casei de Cultura a realizat ca fara banii din chirii sandramaua risca sa se duca pe apa sîmbetei. Solutia optima: închirierea spatiilor din exterior. Asa se face ca în prezent se afla date în chirie 13 asemenea spatii, între care si acelea unde îsi desfasoara activitatea postul local de televiziune, doua posturi de radio, o discoteca, niste baruri si unul sau doua magazine.

Din chiria luata de pe aceste spatii se scot lunar 4.200 de euro si, pentru ca suma necesara pentru întretinerea cladirii, plata utilitatilor si salariile personalului este cifrata la 5.500 Euro, diferenta este scoasa din închirierea salii mari de spectacole (cu 3,5 milioane lei vechi pentru o ora ) si a holului mare, în acest caz suma solicitata fiind stabilita la mica întelegere, în functie de consumul de energie electrica. Sindicatele - tinicheaua din coada Dupa cum indica si denumirea,

Casa de Cultura a Sindicatelor ar trebui întretinuta financiar de sindicate, mai precis de cele patru mari confederatii - CNSLR Fratia, CSDR, BNS si ALPHA. Însa, asa ca în viata, liderii acestor confederatii consimt sa-si asume paternitatea doar pîna la bani, în rest orgoliul e cît China, iar pretentia de-a avea musai cîte un reprezentant în Consiliul de Administratie este de neclintit. Mult prea pragmatic pentru a se lupta cu morile de vînt, directorul Gyure Rotariuc Ludovic plînge protocolar si simbolic de mila sindicatelor, mereu sarace lipite pamîntului si, pentru a merge mai departe, adauga la sumele rezultate din chirii, banii obtinuti din activitatile proprii: cursurile aplicative - de manechine, dans modern, aerobic, concursuri de Miss, parade ale modei s.a. - si acelea de calificare în diverse meserii, pentru care a fost obtinuta recent acreditare prin Asociatia Nationala a Caselor de Cultura.

Obtinerea acestei acreditari, în baza careia diploma dobîndita la absolvire este recunoscuta de Ministerul Muncii, este considerata de directorul CCS drept o victorie incontestabila, respectiv o modalitate sigura de-a asigura bani din activitatile proprii. Si totusi, unde-i actul de cultura? Întrebat despre actiunile cu caracter cultural ce ar trebui sa aiba loc pe scena institutiei, asa cum s-a întîmplat o buna perioada dupa 1989, directorul Gyure Rotariuc Ludovic recunoaste cinstit ca în prezent astfel de manifestari nu mai sînt rentabile.

 Pentru organizarea unui spectacol trebuie încalzita sala mare, ceea ce înseamna ca în pretul biletului sa fie inclus si gazul consumat. În felul acesta, tinînd cont, pe de o parte, de onorariile astronomice pretinse de vedetele pe care le-ar vrea pe viu satmarenii (Dinu Iancu Salajanu a pretins, de exemplu, un onorariu de 40 milioane lei pentru un spectacol), si cheltuielile obligatorii care presupun si un cîstig, fie el cît de mic, pe de alta parte, un bilet poate ajunge pîna la 500 mii lei.

Suma care este greu de crezut ca poate fi la îndemîna oricui, chiar si în ciuda unei pasiuni devastatoare pentru o vedeta sau alta. În aceste conditii, satmarenilor nu le ramîne decît sa faca si ei la fel ca si ceilalti români: daca vor un spectacol cu trupe sau interpreti în voga si de mare succes, n-au decît sa astepte ziua orasului, cînd concertele sînt la liber. În rest, ca sa consemnam si ultimele ofuri ale directorul Gyure Rotariuc Ludovic - Casa de Cultura a Sindicatelor este singura institutie de cultura care plateste impozit pe cladire si, daca ar avea si banii pe care nu-i are, primul lucru pe care l-ar face ar fi sa repare acoperisul si sa înlocuiasca geamurile actuale cu termopane.

Gazeta Nord-Vest